Flavius Popovici, dragul nostru tată, a iubit sintagma „Carpe diem!”. În general, este tradusă ca „Trăiește clipa!” și a fost scrisă de poetul roman Horațiu în 23 î.e.n. Nu numai că a iubit-o, a trăit-o – atât de mult încât a murit cu câteva minute înainte de miezul nopții. Până la final, el a profitat de fiecare zi.

    Flavius Popovici s-a născut în anul 1940 avandu-i ca parinti pe Dumitra și Vasile. Vasile crescuse într-o fermă din Hodosa, judetul Mures și le-a insuflat copiilor dragoste de plante și grădinărit pe care Flavius și sora lui Alexandrina le-au cultivat de-a lungul vieții. După mai multe mutări, familia s-a stabilit la Sibiu, iar Flavius a absolvit liceul „Petru si Pavel” din Sibiu. După liceu, a studiat ingineria metalurgică la Institutul Politehnic din Bucuresti unde a cunoscut-o pe Nineta Mazilu. În 1951, el și Nineta s-au căsătorit.

    Nu am fi putut avea părinți mai buni sau mai iubitori decât Flavius și Nineta. De exemplu, în 1979 ne-au suit în Dacia 1100 pe care o cumparase Flavius, și pentru ca voiau să vedem frumusetile tarii, ne-au dus intr-un circuit de trei saptamani in care am vizitat toate manastirile din Nordul Moldovei.
    În 1971, ne-am mutat în Sibiu și, deși au călătorit mult, Flavius și Nineta au locuit în Sibiu pentru tot restul vieții.

    În 2011, Flavius Popovici și Nineta s-au mutat în cartierul Lazaret , tot în Sibiu. În 2013 și după 52 de ani de căsătorie, Nineta lui Flavius (el ii spunea și „Neta”) a murit după o boală prelungită. În 2014, al treilea copil al lui Flavius (sora noastră), Elvira, a murit de cancer.

    La cativa ani după moartea Ninetei, Flavius a întâlnit-o pe Domnica, care la randul ei își pierduse sotul. Flavius și Domnica au avut mulți ani buni și momente bune împreună. Domnica a murit la începutul acestui an.

   Inca de când eram mici, tatăl nostru a avut, în general, o perspectivă pozitivă asupra vieții. A pastrat-o intotdeauna si pe măsură ce îmbătrânea – desi a avut multe necazuri in viata cum ar fi: pierderea părinților, a surorii sale, a cumnatului său, a soției sale, a fiicei sale, a cumnatei și apoi a doamnei care era prietena sa – perspectivele sale în general pozitive au înflorit într-o buchet radiant de optimism. Cu acest tonus, a înveselit atâtea vieți, inclusiv pe cele ale nepoților săi: Ioana, Cozmin si Irina.

    După ce s-a mutat în localitatea Șura Mică, jud. Sibiu în 2011, Flavius Popovici a petrecut acolo 10 ani minunați din viață. În ultimii câțiva ani, pe măsură ce starea sa de sănătate s-a mai deteriorat, tatăl nostru s-a mutat la centrul de sănătate „Maria Theresia” din Șura Mică, jud. Sibiu. Am pierdut numărul de câte ori ne-au sunat îngrijitorii pentru a ne spune ca tatăl nostru a avut un incident de sănătate. Invariabil, insa, apelul lor se termina asa: „… dar e mai bine acum. S-a dus în scaunul cu rotile pana la cabinetul asistentei si i-a cantat la muzicuta”. Personalul și îngrijitorii ne-au spus de nenumarate ori cât de mult l-au iubit pe tatăl nostru, adesea ne spuneau ca „El cântă întotdeauna”.
În ultimul an al pandemiei, tatăl nostru a făcut tot posibilul să rămână cu o stare psihica pozitiva, chiar dacă vizitele noastre s-au limitat doar la apeluri video. Suntem recunoscători că noi, alte rude și chiar nepoții săi am putut să tinem legatura cu el pana în ultimele sale zile.

    Dorim să le mulțumim îngrijitorilor și personalului de la Centrul „Maria Theresia” pentru dragostea, căldura și profesionalismul lor – în special în acest an trecut și cel mai dificil. A însemnat mult pentru tatăl nostru și ne-a oferit un mare confort.

    Flavius Popovici, dragul nostru tată, a iubit sintagma „Carpe diem!”. În general, este tradusă ca „Trăiește clipa!” și a fost scrisă de poetul roman Horațiu în 23 î.e.n. Nu numai că a iubit-o, a trăit-o – atât de mult încât a murit cu câteva minute înainte de miezul nopții. Până la final, el a profitat de fiecare zi.

    Flavius Popovici s-a născut în anul 1940 avandu-i ca parinti pe Dumitra și Vasile. Vasile crescuse într-o fermă din Hodosa, judetul Mures și le-a insuflat copiilor dragoste de plante și grădinărit pe care Flavius și sora lui Alexandrina le-au cultivat de-a lungul vieții. După mai multe mutări, familia s-a stabilit la Sibiu, iar Flavius a absolvit liceul „Petru si Pavel” din Sibiu. După liceu, a studiat ingineria metalurgică la Institutul Politehnic din Bucuresti unde a cunoscut-o pe Nineta Mazilu. În 1951, el și Nineta s-au căsătorit.

    Nu am fi putut avea părinți mai buni sau mai iubitori decât Flavius și Nineta. De exemplu, în 1979 ne-au suit în Dacia 1100 pe care o cumparase Flavius, și pentru ca voiau să vedem frumusetile tarii, ne-au dus intr-un circuit de trei saptamani in care am vizitat toate manastirile din Nordul Moldovei.

   În 1971, ne-am mutat în Sibiu și, deși au călătorit mult, Flavius și Nineta au locuit în Sibiu pentru tot restul vieții.

   În 2011, Flavius Popovici și Nineta s-au mutat în cartierul Lazaret , tot în Sibiu. În 2013 și după 52 de ani de căsătorie, Nineta lui Flavius (el ii spunea și „Neta”) a murit după o boală prelungită. În 2014, al treilea copil al lui Flavius (sora noastră), Elvira, a murit de cancer.

    La cativa ani după moartea Ninetei, Flavius a întâlnit-o pe Domnica, care la randul ei își pierduse sotul. Flavius și Domnica au avut mulți ani buni și momente bune împreună. Domnica a murit la începutul acestui an.

   Inca de când eram mici, tatăl nostru a avut, în general, o perspectivă pozitivă asupra vieții. A pastrat-o intotdeauna si pe măsură ce îmbătrânea – desi a avut multe necazuri in viata cum ar fi: pierderea părinților, a surorii sale, a cumnatului său, a soției sale, a fiicei sale, a cumnatei și apoi a doamnei care era prietena sa – perspectivele sale în general pozitive au înflorit într-o buchet radiant de optimism. Cu acest tonus, a înveselit atâtea vieți, inclusiv pe cele ale nepoților săi: Ioana, Cozmin si Irina.

    După ce s-a mutat în localitatea Șura Mică, jud. Sibiu în 2011, Flavius Popovici a petrecut acolo 10 ani minunați din viață. În ultimii câțiva ani, pe măsură ce starea sa de sănătate s-a mai deteriorat, tatăl nostru s-a mutat la centrul de sănătate „Maria Theresia” din Șura Mică, jud. Sibiu. Am pierdut numărul de câte ori ne-au sunat îngrijitorii pentru a ne spune ca tatăl nostru a avut un incident de sănătate. Invariabil, insa, apelul lor se termina asa: „… dar e mai bine acum. S-a dus în scaunul cu rotile pana la cabinetul asistentei si i-a cantat la muzicuta”. Personalul și îngrijitorii ne-au spus de nenumarate ori cât de mult l-au iubit pe tatăl nostru, adesea ne spuneau ca „El cântă întotdeauna”.

    În ultimul an al pandemiei, tatăl nostru a făcut tot posibilul să rămână cu o stare psihica pozitiva, chiar dacă vizitele noastre s-au limitat doar la apeluri video. Suntem recunoscători că noi, alte rude și chiar nepoții săi am putut să tinem legatura cu el pana în ultimele sale zile.

    Dorim să le mulțumim îngrijitorilor și personalului de la Centrul „Maria Theresia” pentru dragostea, căldura și profesionalismul lor – în special în acest an trecut și cel mai dificil. A însemnat mult pentru tatăl nostru și ne-a oferit un mare confort.

    Flavius Popovici, dragul nostru tată, a iubit sintagma „Carpe diem!”. În general, este tradusă ca „Trăiește clipa!” și a fost scrisă de poetul roman Horațiu în 23 î.e.n. Nu numai că a iubit-o, a trăit-o – atât de mult încât a murit cu câteva minute înainte de miezul nopții. Până la final, el a profitat de fiecare zi.

    Flavius Popovici s-a născut în anul 1940 avandu-i ca parinti pe Dumitra și Vasile. Vasile crescuse într-o fermă din Hodosa, judetul Mures și le-a insuflat copiilor dragoste de plante și grădinărit pe care Flavius și sora lui Alexandrina le-au cultivat de-a lungul vieții. După mai multe mutări, familia s-a stabilit la Sibiu, iar Flavius a absolvit liceul „Petru si Pavel” din Sibiu. După liceu, a studiat ingineria metalurgică la Institutul Politehnic din Bucuresti unde a cunoscut-o pe Nineta Mazilu. În 1951, el și Nineta s-au căsătorit.

    Nu am fi putut avea părinți mai buni sau mai iubitori decât Flavius și Nineta. De exemplu, în 1979 ne-au suit în Dacia 1100 pe care o cumparase Flavius, și pentru ca voiau să vedem frumusetile tarii, ne-au dus intr-un circuit de trei saptamani in care am vizitat toate manastirile din Nordul Moldovei.

   În 1971, ne-am mutat în Sibiu și, deși au călătorit mult, Flavius și Nineta au locuit în Sibiu pentru tot restul vieții.
   În 2011, Flavius Popovici și Nineta s-au mutat în cartierul Lazaret , tot în Sibiu. În 2013 și după 52 de ani de căsătorie, Nineta lui Flavius (el ii spunea și „Neta”) a murit după o boală prelungită. În 2014, al treilea copil al lui Flavius (sora noastră), Elvira, a murit de cancer.

    La cativa ani după moartea Ninetei, Flavius a întâlnit-o pe Domnica, care la randul ei își pierduse sotul. Flavius și Domnica au avut mulți ani buni și momente bune împreună. Domnica a murit la începutul acestui an.
Inca de când eram mici, tatăl nostru a avut, în general, o perspectivă pozitivă asupra vieții. A pastrat-o intotdeauna si pe măsură ce îmbătrânea – desi a avut multe necazuri in viata cum ar fi: pierderea părinților, a surorii sale, a cumnatului său, a soției sale, a fiicei sale, a cumnatei și apoi a doamnei care era prietena sa – perspectivele sale în general pozitive au înflorit într-o buchet radiant de optimism. Cu acest tonus, a înveselit atâtea vieți, inclusiv pe cele ale nepoților săi: Ioana, Cozmin si Irina.

   După ce s-a mutat în localitatea Șura Mică, jud. Sibiu în 2011, Flavius Popovici a petrecut acolo 10 ani minunați din viață. În ultimii câțiva ani, pe măsură ce starea sa de sănătate s-a mai deteriorat, tatăl nostru s-a mutat la centrul de sănătate „Maria Theresia” din Șura Mică, jud. Sibiu. Am pierdut numărul de câte ori ne-au sunat îngrijitorii pentru a ne spune ca tatăl nostru a avut un incident de sănătate. Invariabil, insa, apelul lor se termina asa: „… dar e mai bine acum. S-a dus în scaunul cu rotile pana la cabinetul asistentei si i-a cantat la muzicuta”. Personalul și îngrijitorii ne-au spus de nenumarate ori cât de mult l-au iubit pe tatăl nostru, adesea ne spuneau ca „El cântă întotdeauna”.

   În ultimul an al pandemiei, tatăl nostru a făcut tot posibilul să rămână cu o stare psihica pozitiva, chiar dacă vizitele noastre s-au limitat doar la apeluri video. Suntem recunoscători că noi, alte rude și chiar nepoții săi am putut să tinem legatura cu el pana în ultimele sale zile.

   Dorim să le mulțumim îngrijitorilor și personalului de la Centrul „Maria Theresia” pentru dragostea, căldura și profesionalismul lor – în special în acest an trecut și cel mai dificil. A însemnat mult pentru tatăl nostru și ne-a oferit un mare confort.

   Flavius Popovici, dragul nostru tată, a iubit sintagma „Carpe diem!”. În general, este tradusă ca „Trăiește clipa!” și a fost scrisă de poetul roman Horațiu în 23 î.e.n. Nu numai că a iubit-o, a trăit-o – atât de mult încât a murit cu câteva minute înainte de miezul nopții. Până la final, el a profitat de fiecare zi.

   Flavius Popovici s-a născut în anul 1940 avandu-i ca parinti pe Dumitra și Vasile. Vasile crescuse într-o fermă din Hodosa, judetul Mures și le-a insuflat copiilor dragoste de plante și grădinărit pe care Flavius și sora lui Alexandrina le-au cultivat de-a lungul vieții. După mai multe mutări, familia s-a stabilit la Sibiu, iar Flavius a absolvit liceul „Petru si Pavel” din Sibiu. După liceu, a studiat ingineria metalurgică la Institutul Politehnic din Bucuresti unde a cunoscut-o pe Nineta Mazilu. În 1951, el și Nineta s-au căsătorit.

    Nu am fi putut avea părinți mai buni sau mai iubitori decât Flavius și Nineta. De exemplu, în 1979 ne-au suit în Dacia 1100 pe care o cumparase Flavius, și pentru ca voiau să vedem frumusetile tarii, ne-au dus intr-un circuit de trei saptamani in care am vizitat toate manastirile din Nordul Moldovei.

   În 1971, ne-am mutat în Sibiu și, deși au călătorit mult, Flavius și Nineta au locuit în Sibiu pentru tot restul vieții.

   În 2011, Flavius Popovici și Nineta s-au mutat în cartierul Lazaret , tot în Sibiu. În 2013 și după 52 de ani de căsătorie, Nineta lui Flavius (el ii spunea și „Neta”) a murit după o boală prelungită. În 2014, al treilea copil al lui Flavius (sora noastră), Elvira, a murit de cancer.

   Inca de când eram mici, tatăl nostru a avut, în general, o perspectivă pozitivă asupra vieții. A pastrat-o intotdeauna si pe măsură ce îmbătrânea – desi a avut multe necazuri in viata cum ar fi: pierderea părinților, a surorii sale, a cumnatului său, a soției sale, a fiicei, a cumnatei–perspectivele sale în general pozitive au înflorit într-o buchet radiant de optimism. Cu acest tonus, a înveselit atâtea vieți, inclusiv pe cele ale nepoților săi: Ioana, Cozmin si Irina.

   După ce s-a mutat în localitatea Șura Mică, jud. Sibiu în 2011, Flavius Popovici a petrecut acolo 10 ani minunați din viață. În ultimii câțiva ani, pe măsură ce starea sa de sănătate s-a mai deteriorat, tatăl nostru s-a mutat la centrul de sănătate „Maria Theresia” din Șura Mică, jud. Sibiu. Am pierdut numărul de câte ori ne-au sunat îngrijitorii pentru a ne spune ca tatăl nostru a avut un incident de sănătate. Invariabil, insa, apelul lor se termina asa: „… dar e mai bine acum. S-a dus în scaunul cu rotile pana la cabinetul asistentei si i-a cantat la muzicuta”. Personalul și îngrijitorii ne-au spus de nenumarate ori cât de mult l-au iubit pe tatăl nostru, adesea ne spuneau ca „El cântă întotdeauna”.

Acest memorial DEMO contine un TOTAL de 3000 de cuvinte = aprox: 5 pagini de word.